Caracterizarea lui Lica Samadaul
Povestitor , dramaturg , memorialist , publicist , nuvelist si romancier , reprezentantal epocii marilor clasici,Slavici a ramas pana azi creatorul romanului si nuvelei realist-psihologice ,in proza romaneasca ,fiind autorul unor capodopere ale genului, cum sunt : Comoara, Padureanca, Budulea Taichii, Moara cu noroc. Cine nu cunoste mai cu sam aceasta din urma nuvele nu cunoste pe Slavici si nu cunoaste una din cele mai puternice creatii ale literarturii romane in acest gen.Lumea operei lui Ioan Slavici creste direct dintr-o realitate reprezentativa pentru marginea vestica a Ardealului , intr-un sfarsit de secal al XIX-lea. Nuvela „Moara cu noroc” a fost publicata in volumul „Novele din popor” -1881 –Salvici a fost apreciat de Eminescu pentru adancimea sufleteasca a lumii evocate ,in operele sale.
Nuvela realist psihologica propune un model actantial semnificativ prin complexitate , mijloace inedite si tehnici de caracterizare a personajelor prin care acestea se individualizează exemplar. Personajul secundar Lica Samadaul apare in calitate de oponent al protagonistului , amplificand evident conflictul fundamental al nuvelei .In viziunea lui E.M.Forster este un personaj „plat” , in opozitie cu Ghita, deoarece nu ne surpinde niciodata in mod convingator. Putem adauga totodata ca in raport cu naratorul personajul este construit „din spate” , fiindca are o viziune ma mica decat a naratorului . Lica Samadaul este aristotel , pentru ca nu are o structura sufleteasca labirintica si in plus actele sale se remarca prin coerente ceea ce vizeaza princiul cauzalitatii. Slavici intuieste in Lica Samadaul un simbol al fortei salbatice , scapata oricarui control si protejata de insasi comunitatea care o genereaza .Raportul dintre Lica si grupul social se explica prin teama misteriosilor sai protectori de reteaua de complicitati si culpabilitati a unei „mafii” locale.
Din punct de vedere al schimbarii conditiei lor existentiale in opera , personajele pot fi mobile si imobile , ultimile ramanand constante de-a lungul intregii actiuni . In acest fel , Ghita este un personaj mobil , care evolueaza de-a lungul actiunii , in timp ce Lica este un personaj imobil , ramas constant in manifestari si in trairi . Antagonistul exprima pe deplin simbolistica mortii care va cuprinde in final personajele principale :biciul pe care-l poarta , un instrument al sclaviei ,simbol al puterii , al autoritatii, braul , amintind de Sarpele cel Rau ce ispiteste omul primordial, cutitul , cu dubla functie , de aparator al vietii , dar si de instrument egalizator , „boala sangelui cald”.
Prin porteretul fizic se instituei tehnica realista si tehnica romantica a portretizarii pe baza contrastului dinre esenta si aparenta. Caracterizarea directa facuta de narator este realizata prin expresii ca „porcar si el, dar om cu stare” , „om aspru si neindurat care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii […] , mai ales pe cei rai.” , toate aceste anticipeaza maleficitatea , demonismul samadaului si anunta tipologia romantica a personajului .Portretului lui Lica emana o energie misterioasa „ un om de treizeci si sase de ani , inalt , uscativ si supt la fata , cu mustata lunga , cu ochii mici si verzi si cu spancenele dese si impreunate la mijloc”.Toate liniile acestui tablou releva caracterul controvertit si opacitatea samadaului ale carui ganduri si sentimente nu se pot descifra usor . Samadaul este polul de referinta al problematicii autentice a operei: Lica reprezinta forta in stare se sfideze legile divine si umane , sigur in toate actiunile ce intreprinde , acoperit de tutela complice a unui sistem social determinant istoriceste, eliberat de orice cenzura interioara cat si de teama oricariu precepte morale , de ideea „sanctiunii” sau a pedepsei institutionalizate.Toate celelalte personaje traiesc rand pe rand seductia demonica a lui Lica Samadaul , care-i atrage si-i respinge deopotriva , dictandu-le comportamentul si angajandu-le destinul. Pentru Ghita el reprezinta ispita malefica , tendinta bogatiei blestemate careia inima lui slaba si sovaitoare ii prescriu cercul vicios al unei zbateri fara iesire.
